Istorie

Creat: 19.11.2019 11:38

După sinodul din 1654 în care Patriarhul Nikon a reformat biserica rusă, au început să se ia măsuri restrictive din partea autorităților laice și religioase ruse, care au culminat odată cu venirea la putere a lui Petru cel Mare (1682-1725) și introducerea de către acesta a unor măsuri drastice de europenizare.

Refuzul unor credincioși de a accepta înnoirea a făcut ca aceștia să fie supuși la taxe insuportabile și forțați să poarte o vestimentație specifică. Nemaiputând să suporte toate aceste restricții, staroverii (credincioșii de rit vechi) au luat drumul pribegiei, răspândindu-se în întreaga lume (Polonia, Austria, Canada, Alaska, Japonia etc.), inclusiv la gurile Dunării, în Dobrogea, tocmai pentru că, la origine fiind pescari, din zona râurilor Don și Nipru, și-au putut relua practicarea acestei meserii.

Prima atestare sigură privind rușii-lipoveni datează din data de 15.10.1837, într-un document editat în Țara Românească.Localitatea este așezată pe malul stâng al Dunării și a purtat denumirea de Ghizdari.

Satul Ghindărești datează din anul 1887, centrul de comună fiind Ghindărești până în anul 1968, când prin noua împărțire administrative-teritorială, se alipește ca sat la comuna Horia.
La inițiativa autorităților locale, după consultarea populației printr-un referendum, cu sprijinul deputatului Comunității Rușilor Lipoveni din România, în anul 1996 Parlamentul României adoptă o lege prin care se schimbă sediul și denumirea comunei Horia în Ghindărești.

În anul 2000, la inițiativa Consiliului Județean Constanța, care inițiază un proiect de lege, adoptat în mai 2000 se reînființează comuna Horia cu satele Horia, Cloșca și Tichilești, iar Ghindărești rămâne fără sate aparținătoare, devenind comună.